FOTO Steaua, în sfârșit ACASĂ‚!** Cum s-a trăit primul meci în Ghencea după 10 luni de exil

Au revenit la vatră, au dat cu nițel var, dar au chemat părintele când încă nu era totul gata. Gazonul arată bine, chiar dacă are un petec abia pus, dar parcarea e groaznică, aleile din interior sunt rupte și pline de gropi, iar cele 23 de grade de duminică n-au reușit să topească zăpada din spatele porții de la Sud.

Sunt amănunte fără importanță, care nu mai contează atunci când ești acasă. Oamenii s-au legat de tot ce înseamnă Ghencea, de spiritul ei și nu mai zic nimic când turnichetul e în mijlocul băltoacei sau când scaunul din tribună n-a mai văzut cârpa de praf de pe vremea când era Stoichiță antrenor.

Ilie s-a simțit de-al locului
Tribuna s-a umplut alimentată de nostalgie, dar și de călcăturile greșite ale lui Rapid și Dinamo. Tătărușanu a ieșit primul din gura tunelului, s-a dus în fața peluzei Nord, unde și-a primit porția de ovații. Au urmat ceilalți, Bourceanu sau Chiricheș privind cumva stânjeniți o incintă pe care o știau doar din vestiarul celorlalți, al adversarilor Stelei. În schimb, Tănase sau Bicfalvi, veterani ai locului, aveau aerul că doar au revenit acasă dintr-un concediu prelungit. Iar Ilie Stan a traversat terenul cu pas sigur, știindu-i cotloanele mai bine decât bătătura casei părintești din Câmpia Buzăului.

Cu un sfert de oră înainte de final, puteam vorbi de un stadion aproape plin și în întregime însuflețit, o casă care, chiar dacă nu e nouă, te face să-ți fie cald și bine în ea.